Produsele noastre

Mazarea

  Mazărea (Pisum sativum L.) cultivată pentru boabe uscate, este bogată în proteină. Urme evidente de utilizare a mazării au fost descoperite cu mulţi ani în urmă, în Anatolia, Iran, Palestina şi Grecia, de unde aflăm că originea speciei ar fi în Orientul Mijlociu (Persia sau India). Ulterior a pătruns în Asia Mică şi în Europa.
Fiind o plantă cu cerinţe reduse de temperatură şi umiditate, cultura s-a adaptat bine începând de la tropice până la nord (40-500 latitudine nordică). Se poate cultiva în perioada de toamnă-iarnă, în regiunile cu ierni blânde, mediteraneene, şi în cultură de primăvară în regiunile cu climat temperat. Importanţa mazării constă în conţinutul său ridicat în proteine (în medie, 27,8%) şi amidon (43,2%) din substanţa uscată, fiind o foarte bună sursă proteică şi energetică.

În perioada actuală mazărea se utilizează în multe ţări, ca mazăre boabe uscate, sparte, decojite, pentru prepararea supelor şi piureurilor. Dar cea mai largă utilizare o are mazărea recoltată înainte de maturitate, cu circa 80% apă şi tegumentul bogat în zaharuri, folosită ca legumă în hrana oamenilor. Ea se utilizează în hrana omului sub formă de boabe verzi pentru consum: proaspete, congelate sau conservate.

Cea mai importantă utilizare o are mazărea, în hrana animalelor ca sursă de proteină şi energie. Având un conţinut mediu din substanţă uscată de 27,8% proteină (20,4-53,7%), mazărea se utilizează ca o sursă intermediară de proteină şi energie, între şroturile de soia (cca 45% proteină) şi boabele de cereale (grâu 59% şi porumb 68% amidon). Bogăţia proteinei în aminoacizi, în special în lizină (7,5%), o face comparabilă, în acest aminoacid, cu carnea de porc (7,8%), dar mai bogată decît şroturile de soia (6-6,4%) şi de floarea-soarelui (3,3-3,6%). Ca preţ, mazărea se situează între şroturile de soia şi boabele de grâu.

Mazărea are o valoare energetică mai ridicată decât a grâului şi echivalentă cu cea a porumbului (3.400 kcal/kg PB). Având un conţinut intermediar de proteină (23-28% la soiurile de mazăre), iar proteina având cel mai mare conţinut echilibrat în aminoaciză sulfuraţi (mentionină şi cistină), mazărea intră în compoziţia raţiilor furajere, în special în hrana porcilor şi păsărilor.

În Franţa, cel mai mare producător de mazăre proteică pentru boabe (3-3,5 milioane de tone anual), dar şi în alte ţări ale Uniunii Europene mazărea se foloseşte în proporţie de 35-38% în raţiile furajere ale porcilor. Exemplificăm câteva amestecuri furajere folosite în Franţa în hrana porcilor.

Porumbul

Porumbul are mai mult de 4200 de utilizari in viata de zi cu zi, iar noi intrebuintari se gasesc anual. Porumbul alimenteaza cresterea economica a tarilor de pe tot mapamondul, fiind deopotriva un ingredient alimentar, hrana pentru animale, combustibil, fibra, ingredient in materiale de constructii, ingredient in industria farmaceutica si multe altele.

In afara consumului mare de porumb pe care o familie o are in fiecare an, porumbul mai este folosit pentru fabricarea diverselor materiale, cum ar fi bio-plastic sau combustibil.

Porumbul in alimentatia omului

In alimentatia omului, porumbul se utilizeaza sub forma de malai (faina) din care se prepara mamaliga sau diferite preparate de patiserie, fulgi de porumb, porumb zaharat conservat sub forma de boabe sau stiuleti pentru salate si garnituri, porumb fiert sau copt, popcorn( porumb pentru floricele). Din germenii de porumb rezultati in urma macinarii boabelor, prin presare se obtine un ulei alimentar de foarte buna calitate, apreciat in alimentatia dietetica.

Porumbul ca furaj pentru animale

In furajarea animalelor, boabele de porumb constituie furajul concentrat de baza pentru toate speciile de animale. Valoarea nutritiva a porumbului este de 1,17 – 1,30 unitati nutritive la 1 kg de boabe.
Planta intreaga recoltata si tocata in faza de maturitate in lapte-ceara se utilizeaza pentru obtinerea de siloz, care este utilizat in scara larga in hrana vacilor de lapte. De asemenea, planta intreaga se poate utiliza cu masa verde.
Tulpinile de porumb( cocenii) rezultate dupa recoltarea boabelor se pot utiliza ca furaj. Ciocalaii macinati pot fi utilizati in hrana rumegatoarelor.
Boabele de porumb se utilizeaza ca materie prima pentru obtinerea de amidon, glucoza, dextrina, izoglucoza (indulcitor lichid) , whiskey etc. Boabele de porumb se utilizeaza pe scara larga pentru obtinerea de biocombustibil (etanol).
Tulpinile de porumb se pot utiliza in industria celulozei si la fabricarea panourilor aglomerate.

Ovazul

Particularităţile agrobiologice şi importanţa ovăzului au determinat răspândirea cultivării acestei specii în zonele cu climat mai umed şi răcoros, de pe toate continentele. În ţara noastră, în ultimii ani, ovăzul este cereala păioasă de primăvară cea mai cultivată, suprafaţa fiind în jur de 100 000 ha.

Importanţa furajeră

Particularităţile agrobiologice şi importanţa ovăzului au determinat răspândirea cultivării acestei specii în zonele cu climat mai umed şi răcoros, de pe toate continentele. În ţara noastră, în ultimii ani, ovăzul este cereala păioasă de primăvară cea mai cultivată, suprafaţa fiind în jur de 100 000 ha.

Valoarea economică şi furajeră a ovăzului este dată de următoarele însuşiri:

● sub formă de boabe, ovăzul este un furaj concentrat foarte important în hrana animalelor, mai ales în alimentaţia cabalinelor, a tineretului şi a celor de reproducţie;

● boabele de ovăz au un conţinut relativ ridicat în proteine (10-17%), în extractive neazotate (54-62%), în grăsimi (4,3-6,9%), iar valoarea nutritivă a unui kg de ovăz este de 1 UN;

● pentru producţia de masă verde sau fân se cultivă în amestec cu mazărea sau măzărichea de primăvară, formând borceagurile de primăvară;

● paiele şi pleava de ovăz au valoare furajeră mai mare decât a celor de grâu şi secară (100 kg de paie are 38 UN);

● în hrana oamenilor, ovăzul se utilizează sub formă de grişuri, fulgi de ovăz, făină, mai ales în alimentaţia copiilor şi a celor cu regim dietetic;

● în regiunile colinare ovăzul se foloseşte ca plantă protectoare pentru trifoiul roşu.

 Însuşiri morfologice şi fiziologice

Dintre cerealele păioase (grâu, orz, secară), ovăzul are cel mai dezvoltat sistem radicular şi o mare capacitate de valorificare a elementelor nutritive din compuşii grei solubili ai solului.

Aparatul vegetativ este format din tulpini cu înălţime de 80-120 cm, formate din 5-8 internoduri, cu ligula bine dezvoltată şi fără urechiuşe.

Inflorescenţa este de tip panicul, cu 3-9 etaje de ramificaţii. Spiculeţele sunt formate din 2-3 flori, acoperite cu glume mari, din care a treia, de regulă, este sterilă.

Fructul este o cariopsă, care, la maturitate, rămâne îmbrăcat în palee, fără a fi concrescută cu bobul ca în cazul orzului.

3. Sistematică şi soiuri

Ovăzul aparţine genului Avena, care cuprinde mai multe specii (Avena strigosa Schrech – ovăzul nisipurilor, Avena barbata Pott. – ovăzul sălbatic bărbos, A. Ludiviciana Gill. et. Magne., Avena byzantina Thell., Avena fatua L. – odosul) din care importanţă agronomică are Avena sativa L., răspândită pe toate continentele.

Soiurile de ovăz cultivate în ţara noastră sunt: Cary, Mureş, Someşan.

Proiect finanţat cu fonduri europene nerambursabile prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR)

  • Programul Naţional de Dezvoltare Rurală
  • Program finanţat de Uniunea Europeană şi Guvernul României prin
  • Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală
  • Europa investește în zonele rurale.

AGENȚIA PENTRU FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE